Revoluția sexuală din ultimile decenii pune toate categoriile de vârstă, dar mai ales pe cei tineri în fața unui asalt fără precedent în istorie. Din toate colțurile, vitrinele, ecranele și trotuarele chipul dezvăluit și agresiv al desfrâului provoacă la atitudine. Exponenții educației sexuale susțin că adolescenții care cunosc date despre funcția sexuală sunt capabili să manifeste atitudini corecte față de aceste provocări.
Experiența din statele occidentale a dovedit tocmai contrariul: beneficiarii educației sexuale au devenit tot mai neputincioși și fleșcăiți, victime ale sexualității. Modul în care s-a făcut în aceste zone educația sexuală nu a favorizat atitudini exemplare.
- Am spus eu că religia este împotriva educațe sexuale! – va spune cineva.
- Nu suntem împotriva acestei educații, ci împotriva modului în care se face.
- Dar cum trebuie să se facă?
-Am căutat anumite materiale despre educația sexuală. Dincolo de anumite precizări și informații corecte, materialele cercetate au lipsuri majore motiv pentru care nu ajung la rezultatul scontat.
În primul rând nu am găsit nicăieri precizată legătura intrinsecă dintre plăcere și rost.
Ci dimpotrivă, plăcerea este prezentată ca fiind ruptă de rost. Plăcerea este prezentată ca scop în sine.
Fără a apela la morala creștină orice observator onest poate să constate că în viață plăcerea este unită cu rostul pentru ca rostul sau sensul să se împlinească mai ușor.
De exemplu: există plăcerea gustului pentru ca omul să se hrănească, există plăcerea odihnei pentru ca omul să-și refacă puterea fizică. Ne amintim cu dispreț și oribil dezgust despre orgiile antice în care sclavii lăcomiei își goleau prin vomitare stomacul pentru a-și împlini cu nesaț plăcerea gustului, plăcerea de a mânca din nou.
Cei care se pretind educați nu dau trupului cât cere, ci atât cât are nevoie. Nu excludem plăcerea, dar nici nu o pustiim de rost pentru că nu avem numai simțuri ci și rațiune.
Pedofilia, adulterul, avortul, pornografia, incestul, violul și toate devierile de acest fel sunt posibile pentru că oamenii care se pretind deștepți au rupt rațiunea sexualității de plăcerea sexualității. Ca
și în orgiile antice de care am amintit, numai hămesiții și lacomii fac această ruptură ontologică.
Funcția sexuală este un instinct, iar acesta ca orice instinct trebuie controlat, strunit și valorificat în vederea unui scop precis.
Stimați părinți, onorați formatori de caractere, dragi adolescenți, funcția sexuală este integră, constructivă și benefică numai între soții care s-au făgăduit reciproc pentru toată viața. Numai între ei acest dat al vieții omenești își împlinește rostul: încununarea iubirii responsabile și nașterea de prunci. Viața sexuală ruptă de acest rost devie o puternică fiară sălbatică ce rupe, sfâșie, strivește fără cruțare și în multe cazuri chiar și ucide. Credeți că exgerez? Deschideți ziarele, uitați-vă la știri și vă veți convinge.
În al doilea rând în foarte multe cazuri educația sexuală se limitează la expunerea setului de mijloace anticoncepționale. Pe pereții spitalelor, în reviste, poate și la orele de dirigenție adolescenții află cum pot folosi tot felul de instrumente pentru „a se proteja”. Exponenții educației sexuale susțin cu tărie că este strict necesar ca adolescenții să cunoască detaliat aceste informații. Cei mai mulți care promovează această educație pierd din vedere un element esențial: chiar cel mai primitiv act sexual nu poate fi limitat la dimensiunea biologică.
Dacă educatorii ar avea o percepere cuprinzătoare a realității ar expune și argumenta cât mai clar că relațiile sexuale au consecințe decisive în multiple planuri: biologic, psihic, emoțional, etic, social, spiritual. Instrumentele de protejare pe care le pune la dispoziție medicina abia de rezolvă cu un risc al eșecului destul de mare evitarea sarcinii și a bolilor.
A reduce sexualitatea de dimensiunea ei biologică este diletanță și ignoranță. Și din păcate cu această înțelegere stereotipă se prezintă de multe ori educatorii în fața adolescenților. Încă nu s-a inventat până acum vreun prezervativ care să limiteze actul sexual la plăcere.
Există o lege universala care strigă solemn și sentențios la urechile tuturor surzilor și la răspântiile drumurilor:
Nu-i posibil să desparți faptele de consecințele lor; încă nu s-a descoperit până acum vreo metodă de prevenire care să despartă cauza de efect. Plăcerea sexuală este o momeală care atrage după sine multe consecințe. Puțini au perspicacitatea să facă legătura dintre plăcere și urmări în termenii relației strânse cauză – efect.
Eu pun o întrebare simplă: care mijloace contraceptive evită depresiile, anxietățile și sentimetul disperării în viața tinerilor care până la căsătorie au tot felul de aventuri? Până acum nu s-a descoperit vreun prezervativ care să disocieze desfrâul de aceste consecințe. Chiar dacă nu se consumă relația trupească, dacă o pereche se desparte după câteva luni de prietenie, această rupere implică suferință, consum și uzură psihică.
Dar dacă se consumă între ei și relația trupească suferința este cu mult mai mare. Cunoaștem cu toții că până a ajunge la căsătorie, o persoană are mai multe „prietenii”. Unii trebuie să facă eforturi mari pentrua le număra.
Dacă în toate aceste relații tinerii pot avea relații sexuale, „numai să aibă grijă să evite sarcina”, cine poate anticipa uzura psihică, plictiseala, relativizarea fidelității conjugale cu care soții vor intra în viața de familie?
Oare chiar trebuie demonstrație meticuloasă ca să înțelegi că mușcând cu poftă dintr-o cruzătură rămâi cu gura amară?
Amintesc celor care nu știu, fără să intru în detalii, că multe din anticoncepționale sunt numite impropriu cu acest nume. Acestea sunt de fapt avortive. Avem a face și aici cu o manipulare a limbajului. Multe dintre ele nu evită conceperea, ci distrug embrionul care deja este în dezvoltare din momentul conceperii. Dar nu ne-am propus aici să vorbim despre statutul embrionului uman.
Iubiți adolescenți așa-i că înțelegem de ce un număr îngrijorător de soți căsătoriți ajung în scurt timp la tribunal?
Iubiți formatori ați spus vreo dată celor educați că un bărbat care și-a sacrificat virilitatea și tinerețea în aventuri și plăceri senzuale nu va putea să ofere soției și eventualilor copii integritatea iubirii și a dăruirii?
Iubiți cititori priviți câte familii se destramă!
Oare chiar nu înțelegem că veșnica “nepotrivire de caracter” este un pretext fals care explică ieftin și superficial divorțul. Viața de familie își trage seva din rădăcinile copilăriei și ale adolescenței. De pe piedestalul sexualității cei care au capacitatea perceperii integrale și puterea controlului se înalță, iar cei desfrânați se prăbușesc.
„O, tineri! Dacă aţi şti voi unde vă duc aceste amoruri nesocotite, poate aţi fi mai scumpi cu risipirea iluziilor tinereţii voastre….Ce culegeţi voi din toate sacrificiile pe care le faceţi?…În locul iubirii, trădarea, în locul fericirii, disperarea care slăbeşte şi dărâmă energia facultăţilor voastre şi, ce e mai rău pierderea iluziilor care aduce cu sine scepticismul…- părintele tulburării care aduce cu sine sinuciderea” (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi, Steaua Nordului, Constanţa, 2007, p. 71).
Intenționat am făcut apel la o carte de o circulație mai largă pe care o citesc toți liceenii la literatura română.
Dacă am avea intuiţia, înţelepciunea şi capacitea de trage cu ochii minţii cortina seducătoare a reclamelor erotizate, a filmelor de dragoste, a pornografiei, a aventurilor amoroase, a distracţiilor în care lascivitatea şi desmăţul sunt în plină desfăşurare, am descoperi dincolo de ea prunci sfârtecaţi de chiuretele medicilor, un fluviu morbid de sânge care cere răbunare, familii destrămate, vieţi deghizate, copii părăsiţi, tineri deprimaţi care îşi caută echilibru psihic la cabinetele de psihologie şi un întreg potop de amărăciuni. Iar dacă am am putea privi dincolo de cortina cernită şi simplă a vieţii curate, a disciplinei interioare, a stăpânirii de sine, a cumpătării am vedea dicolo de ea seninul întins peste cerul minții, aşezarea imperială a inimii şi frumuseţea unei tinereţi limpezi.
Când eram mici ne miram de fudulia şi prostia pe care le avea „fata babei” şi admiram simplitatea şi înţelepciunea pe care le avea „fata moşneagului”. Astăzi văd că această poveste este în plină desfăşurare.
Cei lacomi și hămesiți care vor cu orice preţ să guste din senzualităţile promiţătoare, din aparenţele imediate care iau cu asalt mincinos chipul tinereţii, sunt siliţi să facă mai curând sau mai târziu experienţa iluziei. Iar cei care având simţ selectiv, aleg cu simplitate şi superioritate calea mai grea a înfrânării, gustă din roadele ei dulci.
Desigur că această alegere nu poate face omul numai prin propriile sale puteri, această reuşită este dusă la capăt numai prin ajutorul care vine de sus. Fără ajutorul lui Dumnezeu această opţiune nu numai că nu poate fi făcută şi dusă la capăt, dar nici nu este dorită cu toate argumentele raţionale şi supraraţionale pe care le putem invoca în favoarea ei.
- Și ce! tinerii nu au voie să se cunoască? – va spune cineva
- Nu am spus asta. Cunoaşterea şi prietenia nu implică obligatoriu şi viaţă sexuală. În cazuri extrem de rare există incompatibilitate sexuală, nepotrivirea este de natură psihică, moralăi şi educativă. Iar pentru a se proba aceste potriviri nu este nevoie cât de puţin de viaţă sexuală. A răpi darul mai înainte de a-l primi într-un cadru solemn şi festiv este semn de josnicie şi atitudine de joasă speţă. Acest cadru este Taina Nunţii, iar cel ce îl oferă este Dumnezeu.
Voi cei care aţi făcut din latura sexuală a fiinţei dumnezeul vostru, oare chiar nu vă ruşinaţi de neamul feciorelnic al sfinţilor care scârbit de dorinţele voastre pururi băloşite de voluptate, au ales să trăiască în abstineţă sexuală toată viaţa? Replica lor este tăcută, dar chiar nu înţelegeţi că această tăcere strigă mai mai grav şi mai puternic decât tunetele?
Pe arena lumii se desfăşoară un război năprasnic: tupeul sugrumă sfiala, dansul brut dictat de muzica agresivă alungă cu sălbăticie tandreţea, frenezia senzuală izgoneşte fiorul poetic, curajul nu mai împarte frăţeşte cu ruşinea, stridentul şi artificialul şterge de pe chipurile oamenilor naturaleţea şi decenţa, iar pofta ucide dragostea. La capătul acestui război oamenii vor rămâne numai cu numele iubirii ca şi cu un fagure fără miere, ca şi cu o nucă fără miez.
Dragi cititori, dacă vă este milă de lumea în care trăiţi scutiţi-o măcar de mizeria şi desfrâul vostru!
Experiența din statele occidentale a dovedit tocmai contrariul: beneficiarii educației sexuale au devenit tot mai neputincioși și fleșcăiți, victime ale sexualității. Modul în care s-a făcut în aceste zone educația sexuală nu a favorizat atitudini exemplare.
- Am spus eu că religia este împotriva educațe sexuale! – va spune cineva.
- Nu suntem împotriva acestei educații, ci împotriva modului în care se face.
- Dar cum trebuie să se facă?
-Am căutat anumite materiale despre educația sexuală. Dincolo de anumite precizări și informații corecte, materialele cercetate au lipsuri majore motiv pentru care nu ajung la rezultatul scontat.
În primul rând nu am găsit nicăieri precizată legătura intrinsecă dintre plăcere și rost.
Ci dimpotrivă, plăcerea este prezentată ca fiind ruptă de rost. Plăcerea este prezentată ca scop în sine.
Fără a apela la morala creștină orice observator onest poate să constate că în viață plăcerea este unită cu rostul pentru ca rostul sau sensul să se împlinească mai ușor.
De exemplu: există plăcerea gustului pentru ca omul să se hrănească, există plăcerea odihnei pentru ca omul să-și refacă puterea fizică. Ne amintim cu dispreț și oribil dezgust despre orgiile antice în care sclavii lăcomiei își goleau prin vomitare stomacul pentru a-și împlini cu nesaț plăcerea gustului, plăcerea de a mânca din nou.
Cei care se pretind educați nu dau trupului cât cere, ci atât cât are nevoie. Nu excludem plăcerea, dar nici nu o pustiim de rost pentru că nu avem numai simțuri ci și rațiune.
Pedofilia, adulterul, avortul, pornografia, incestul, violul și toate devierile de acest fel sunt posibile pentru că oamenii care se pretind deștepți au rupt rațiunea sexualității de plăcerea sexualității. Ca
și în orgiile antice de care am amintit, numai hămesiții și lacomii fac această ruptură ontologică.
Funcția sexuală este un instinct, iar acesta ca orice instinct trebuie controlat, strunit și valorificat în vederea unui scop precis.
Stimați părinți, onorați formatori de caractere, dragi adolescenți, funcția sexuală este integră, constructivă și benefică numai între soții care s-au făgăduit reciproc pentru toată viața. Numai între ei acest dat al vieții omenești își împlinește rostul: încununarea iubirii responsabile și nașterea de prunci. Viața sexuală ruptă de acest rost devie o puternică fiară sălbatică ce rupe, sfâșie, strivește fără cruțare și în multe cazuri chiar și ucide. Credeți că exgerez? Deschideți ziarele, uitați-vă la știri și vă veți convinge.
În al doilea rând în foarte multe cazuri educația sexuală se limitează la expunerea setului de mijloace anticoncepționale. Pe pereții spitalelor, în reviste, poate și la orele de dirigenție adolescenții află cum pot folosi tot felul de instrumente pentru „a se proteja”. Exponenții educației sexuale susțin cu tărie că este strict necesar ca adolescenții să cunoască detaliat aceste informații. Cei mai mulți care promovează această educație pierd din vedere un element esențial: chiar cel mai primitiv act sexual nu poate fi limitat la dimensiunea biologică.
Dacă educatorii ar avea o percepere cuprinzătoare a realității ar expune și argumenta cât mai clar că relațiile sexuale au consecințe decisive în multiple planuri: biologic, psihic, emoțional, etic, social, spiritual. Instrumentele de protejare pe care le pune la dispoziție medicina abia de rezolvă cu un risc al eșecului destul de mare evitarea sarcinii și a bolilor.
A reduce sexualitatea de dimensiunea ei biologică este diletanță și ignoranță. Și din păcate cu această înțelegere stereotipă se prezintă de multe ori educatorii în fața adolescenților. Încă nu s-a inventat până acum vreun prezervativ care să limiteze actul sexual la plăcere.
Există o lege universala care strigă solemn și sentențios la urechile tuturor surzilor și la răspântiile drumurilor:
Nu-i posibil să desparți faptele de consecințele lor; încă nu s-a descoperit până acum vreo metodă de prevenire care să despartă cauza de efect. Plăcerea sexuală este o momeală care atrage după sine multe consecințe. Puțini au perspicacitatea să facă legătura dintre plăcere și urmări în termenii relației strânse cauză – efect.
Eu pun o întrebare simplă: care mijloace contraceptive evită depresiile, anxietățile și sentimetul disperării în viața tinerilor care până la căsătorie au tot felul de aventuri? Până acum nu s-a descoperit vreun prezervativ care să disocieze desfrâul de aceste consecințe. Chiar dacă nu se consumă relația trupească, dacă o pereche se desparte după câteva luni de prietenie, această rupere implică suferință, consum și uzură psihică.
Dar dacă se consumă între ei și relația trupească suferința este cu mult mai mare. Cunoaștem cu toții că până a ajunge la căsătorie, o persoană are mai multe „prietenii”. Unii trebuie să facă eforturi mari pentrua le număra.
Dacă în toate aceste relații tinerii pot avea relații sexuale, „numai să aibă grijă să evite sarcina”, cine poate anticipa uzura psihică, plictiseala, relativizarea fidelității conjugale cu care soții vor intra în viața de familie?
Oare chiar trebuie demonstrație meticuloasă ca să înțelegi că mușcând cu poftă dintr-o cruzătură rămâi cu gura amară?
Amintesc celor care nu știu, fără să intru în detalii, că multe din anticoncepționale sunt numite impropriu cu acest nume. Acestea sunt de fapt avortive. Avem a face și aici cu o manipulare a limbajului. Multe dintre ele nu evită conceperea, ci distrug embrionul care deja este în dezvoltare din momentul conceperii. Dar nu ne-am propus aici să vorbim despre statutul embrionului uman.
Iubiți adolescenți așa-i că înțelegem de ce un număr îngrijorător de soți căsătoriți ajung în scurt timp la tribunal?
Iubiți formatori ați spus vreo dată celor educați că un bărbat care și-a sacrificat virilitatea și tinerețea în aventuri și plăceri senzuale nu va putea să ofere soției și eventualilor copii integritatea iubirii și a dăruirii?
Iubiți cititori priviți câte familii se destramă!
Oare chiar nu înțelegem că veșnica “nepotrivire de caracter” este un pretext fals care explică ieftin și superficial divorțul. Viața de familie își trage seva din rădăcinile copilăriei și ale adolescenței. De pe piedestalul sexualității cei care au capacitatea perceperii integrale și puterea controlului se înalță, iar cei desfrânați se prăbușesc.
„O, tineri! Dacă aţi şti voi unde vă duc aceste amoruri nesocotite, poate aţi fi mai scumpi cu risipirea iluziilor tinereţii voastre….Ce culegeţi voi din toate sacrificiile pe care le faceţi?…În locul iubirii, trădarea, în locul fericirii, disperarea care slăbeşte şi dărâmă energia facultăţilor voastre şi, ce e mai rău pierderea iluziilor care aduce cu sine scepticismul…- părintele tulburării care aduce cu sine sinuciderea” (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi, Steaua Nordului, Constanţa, 2007, p. 71).
Intenționat am făcut apel la o carte de o circulație mai largă pe care o citesc toți liceenii la literatura română.
Dacă am avea intuiţia, înţelepciunea şi capacitea de trage cu ochii minţii cortina seducătoare a reclamelor erotizate, a filmelor de dragoste, a pornografiei, a aventurilor amoroase, a distracţiilor în care lascivitatea şi desmăţul sunt în plină desfăşurare, am descoperi dincolo de ea prunci sfârtecaţi de chiuretele medicilor, un fluviu morbid de sânge care cere răbunare, familii destrămate, vieţi deghizate, copii părăsiţi, tineri deprimaţi care îşi caută echilibru psihic la cabinetele de psihologie şi un întreg potop de amărăciuni. Iar dacă am am putea privi dincolo de cortina cernită şi simplă a vieţii curate, a disciplinei interioare, a stăpânirii de sine, a cumpătării am vedea dicolo de ea seninul întins peste cerul minții, aşezarea imperială a inimii şi frumuseţea unei tinereţi limpezi.
Când eram mici ne miram de fudulia şi prostia pe care le avea „fata babei” şi admiram simplitatea şi înţelepciunea pe care le avea „fata moşneagului”. Astăzi văd că această poveste este în plină desfăşurare.
Cei lacomi și hămesiți care vor cu orice preţ să guste din senzualităţile promiţătoare, din aparenţele imediate care iau cu asalt mincinos chipul tinereţii, sunt siliţi să facă mai curând sau mai târziu experienţa iluziei. Iar cei care având simţ selectiv, aleg cu simplitate şi superioritate calea mai grea a înfrânării, gustă din roadele ei dulci.
Desigur că această alegere nu poate face omul numai prin propriile sale puteri, această reuşită este dusă la capăt numai prin ajutorul care vine de sus. Fără ajutorul lui Dumnezeu această opţiune nu numai că nu poate fi făcută şi dusă la capăt, dar nici nu este dorită cu toate argumentele raţionale şi supraraţionale pe care le putem invoca în favoarea ei.
- Și ce! tinerii nu au voie să se cunoască? – va spune cineva
- Nu am spus asta. Cunoaşterea şi prietenia nu implică obligatoriu şi viaţă sexuală. În cazuri extrem de rare există incompatibilitate sexuală, nepotrivirea este de natură psihică, moralăi şi educativă. Iar pentru a se proba aceste potriviri nu este nevoie cât de puţin de viaţă sexuală. A răpi darul mai înainte de a-l primi într-un cadru solemn şi festiv este semn de josnicie şi atitudine de joasă speţă. Acest cadru este Taina Nunţii, iar cel ce îl oferă este Dumnezeu.
Voi cei care aţi făcut din latura sexuală a fiinţei dumnezeul vostru, oare chiar nu vă ruşinaţi de neamul feciorelnic al sfinţilor care scârbit de dorinţele voastre pururi băloşite de voluptate, au ales să trăiască în abstineţă sexuală toată viaţa? Replica lor este tăcută, dar chiar nu înţelegeţi că această tăcere strigă mai mai grav şi mai puternic decât tunetele?
Pe arena lumii se desfăşoară un război năprasnic: tupeul sugrumă sfiala, dansul brut dictat de muzica agresivă alungă cu sălbăticie tandreţea, frenezia senzuală izgoneşte fiorul poetic, curajul nu mai împarte frăţeşte cu ruşinea, stridentul şi artificialul şterge de pe chipurile oamenilor naturaleţea şi decenţa, iar pofta ucide dragostea. La capătul acestui război oamenii vor rămâne numai cu numele iubirii ca şi cu un fagure fără miere, ca şi cu o nucă fără miez.
Dragi cititori, dacă vă este milă de lumea în care trăiţi scutiţi-o măcar de mizeria şi desfrâul vostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu