Educatia copiilor

Regulile si principiile pe care le dau dimensiunea morala a vietii si a cunostintelor religioase sunt de ajutor pentru educarea unui copil? Care sunt principalele calitati pe care trebuie sa le cultivam in sufletele copiilor nostri?

Rolul parintilor si al caminului familial este esential inca din frageda copilariei, cat si mai tarziu in adolescenta. Valorile impartasite trebuie sa aiba prin excelenta un rol educational corect, prin care se pun bazele unei vieti viitoare. Educatia nu consta numai in a combate pornirile rele ale unui copil, ci si in a-l obisnui de mic sa urmeze binele.
Inca de la cea mai mica varsta, copilul manifesta anumite predispozitii spre latura crestina, care implica comportamente spirituale, el avand reale trairi religioase, care insa nu pot lua forma unei manifestari exterioare. Aceasta aplecare catre tot ce inseamna lege morala se poate cultiva si dezvolta printr-o indreptare pe masura. Este cunoscut faptul ca in copilarie orice om poate fi usor educat moral, iar deprinderile bune formate de timpuriu raman de multe ori valabile pentru intreaga viata.

Importanta religiei pentru copii
Copilul trebuie lasat sa participe activ la viata religioasa a familiei sale, iar cel mai bun moment poate fi ales in preajma sarbatorilor, unde se traiesc momente unice. Atunci se pot spune mici rugaciuni, poezii, istorioare sau povestiri religioase, adaptate fiecarui nivel de intelegere, in functie de varsta copilului, care ii vor oferi explicatii utile si satisfacatoare. De asemenea, se pot arata diverse icoane, insotite de explicatii cat mai simple. In cazul in care sarbatoarea Craciunului sau a Pastelui nu este in traditia sau religia unei familii, este indicat sa se pastreze totusi ceremonialul in sine, pentru ca cel mic sa nu se simta diferit de alti copii. Este greu sa ii explici unui copil mic motivul pentru care el nu primeste cadouri, iar colegii lui de gradinita sau de scoala stau in jurul bradului si traiesc bucuria sarbatorii. Inca o zi de fericire, in care copilului ii este permis (aproape) orice si in care toata lumea primeste si face daruri, va aduce buna dispozitie, indiferent de credinta interioara.

Educatia morala Sufletul copilului e deschis pentru miracol si mister, iar aceasta aptitudine trebuie sa i se respecte, ferindu-l, insa, de explicatii pe care poate si un om matur le intelege mai greu. Copilul este foarte dornic sa accepte latura frumoasa a vietii, fara sa caute sa o inteleaga si rational. Abia la varsta adolescentei oamenii incep sa caute raspunsuri si intelesuri ascunse ale vietii. In trecut se credea gresit ca discriminarea dintre bine si rau, dintre frumos si urat, dintre placut si neplacut, sunt faze care apar mai tarziu in dezvoltarea copilului. In prezent se stie ca ele apar intr-un stadiu mult mai timpuriu decat se credea, asa incat este obligatoriu sa i se insufle celui mic latura corecta si dreapta a instinctului, odata cu care incepe sa se infiripe constiinta personala, prin care simte iubirea si antipatia sau apar sentimentele de rusine si de onoare. Asadar, educatia are o dubla menire. Pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le sudeze pe cele bune. Multi dintre parinti nu acorda insa prea mare importanta acestui lucru. Nu considera necesara o educatie religioasa, cu atat mai mult de la o frageda varsta. Unii dintre ei isi privesc copilul ca pe o papusa - il hranesc, il adorm, il mangaie, se joaca cu el si au grija de sanatatea lui. Nu este suficient. Niciodata nu trebuie sa se neglijeze gesturile de neascultare din partea copilului. El trebuie sa stie ca ce spun adultii, in special mama sau tata, trebuie urmat intotdeauna, fara intarziere. Cel mic ajunge, astfel, prin educatie, sa gandeasca in constiinta sa ca, daca nu va indeplini ceea ce i s-a spus, isi va supara parintii. La randul lor, parintii trebuie sa fie siguri ca ceea ce au promis copilului va fi dus la indeplinire. Numai asa se va putea invinge indaratnicia copilului, ajutandu-l sa isi dezvolte o vointa puternica, indreptata catre urmarirea binelui si cultivand in acelasi timp si puterea ascultarii. Nu trebuie exagerat! Specialistii sunt fermi cand afirma ca nu e bine sa se abuzeze de educatia religioasa pentru a nu provoca in final copilului o aversiune. De aceea, educarea crestina a unui copil poate incepe practic la orice varsta, cu conditia sa se evite excesele, de orice fel ar fi ele. Trebuie facut totul cat mai firesc si normal. Copilul va observa si va inregistra actele spirituale si morale pe care le vede in familie si in cercul cunostintelor sale. El imita cu fidelitate si incredere atitudinile, gesturile si cuvintele celor din jur.