Despre modul de a prăznui nunta

Acestea nu v-au fost spuse doar aşa, ci ca să nu mai faceţi nunţi şi dânţuiri şi cântări satanice. Ia aminte ce a găsit diavolul. Fiindcă însăşi firea le-a depărtat pe femei de scenă şi de necuviinţele de acolo, [diavolul] a băgat cele de la teatru în apartamentele femeilor, adică pe afemeiaţi şi desfrânate. Această vătămare a introdus-o mai pe urmă legea nunţii. Dar mai bine zis nu legea nunţii – să nu fie! -, ci moleşeala noastră. Ce faci, omule? Nu ştii Ce faci? O iei pe femeie pentru întreagă înţelepciune şi pentru facere de prunci! Deci ce caută desfrânatele?

- Ca să fie veselia mai mare, ar zice [careva].
- Şi nu ţin acestea de nebunie? Batjocoreşti mireasa, batjocoreşti pe cei chemaţi.
Căci dacă prin asemenea lucruri se desfătează, batjocură e acest lucru. Căci dacă a vedea femei desfrânate şi necuviincioase este semn de oarecare cinste, de ce nu o tragi şi pe mireasă ca şi aceea să le vadă? Întru totul necuviincios şi ruşinos lucru este să bagi în casă bărbaţi desfrânaţi şi dansatori şi orice alai satanic [pompe satanike]. „Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele”, zice Pavel (Coloseni 4,18). Lanţ este nunta, lanţ orânduit de la Dumnezeu. Iar dezlegarea lui este desfrâu şi împrăştiere. Este cu putinţă să luminăm nunta şi cu altele, cum ar fi mese bogate şi haine. Nu opresc acestea, ca să nu por că sunt foarte sălbatic5, deşi Rebecăi i-a fost de-ajuns doar voalul, însă nu le opresc.

Biblia fără Hristos

O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină. Recent, a apărut în Statele Unite o nouă traducere în limba engleză a Bibliei numită „The Voice", aşteptată de mulţi teologi şi creştini vorbitori de limba engleză. Traducerea a fost realizată din anul 2004 până luna trecută, de către Editura Thomas Nelson şi de către Societatea Biblică Ecclesia. Traducerea a apărut pe bucăţi, în 2009 a apărut Noul Testament The Voice, iar recent a fost publicată întreaga Biblie.

La celălalt capăt al lumii, în Pakistan, creştinii oprimaţi, persecutaţi, discriminaţi şi chiar ucişi pentru credinţa lor nu au dreptul să spună că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu este unul în Trei persoane: Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt. Există chiar tribunale islamice care au condamnat folosirea cuvântului „Hristos" în societate.

De ce sărutăm mâna preotului?

Sfântul Vasile cel Mare vorbind despre misiunea slujitorilor Sfântului Altar spunea frumos: “noi nu suntem stăpâni ai credinţei voastre ci slujitori ai bucuriei voastre, bucuria întâlnirii cu Dumnezeu!” Aşadar preotul are misiunea sfântă de a conduce credincioşii pe cărarea cea strâmtă a vieţii până la întâlnirea cu Hristos.

Atunci când Mântuitorul i-a trimis pe ucenici în lume la propovăduire le-a dat o sfântă misiune: “mergând învăţaţi toate neamurile , botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28,19-20.

Cei care il cinstesc pe preot primesc binecuvântarea lui Hristos, pe care preotul îl închipuieşte: “Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte…” Matei 10,40.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea credincioşilor săi: “ Ştiţi de ce sărutăm mâna preotului? Pentru că mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da, Sfânta Împărtăşanie! ”

Adolescenţa, preludiul iubirii

Cred că ai înţeles, iubitul meu prieten, că ne aflăm într-un veac agitat. Sunt furtuni ce se îndreaptă însă mai cu seamă asupra voastră, tinere vlăstare ale neamului nostru, în cei mai frumoşi ani ai existenţei. De aceea e bine să ne fixăm un punct de reper, pentru a nu ne fura nici vânturile, nici valurile. Ştii, bunăoară, că dacă mergi pe o punte îngustă şi fără sprijinitoare, peste o apă repede, rişti să te îneci, ameţind, dacă nu ai ochii îndreptaţi pe un punct fix, cum ar fi pe un pom. Apele te fură cum l-au furat pe Petru pe mare când şi-a ridicat ochii de pe Domnul şi i-a plecat spre valuri, pe când marea era răscolită de vânt. Se cuvine, astfel, să ne dăm seama că Mântuitorul Iisus Hristos, pe care de fapt Îl luăm drept călăuză în drumul nostru, chiar înălţându-Se la cer, nu ne-a lăsat de izbelişte în vârtejul acestui veac, ci în vederea îndrumării noastre pe cărările vieţii a rânduit pentru noi un reper. Atunci când norul de lumină de pe Muntele Măslinilor, cum ai învăţat în anii trecuţi la o lecţie de religie, L-a răpit vederii Ucenicilor, înainte de a-i binecuvânta, le-a lăsat o moştenire: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20).

Să-ţi păstrezi fecioria,sau nu!

Astazi nu este la modă să-ţi păstrezi fecioria...(ar trebui sentimentele "verificate" înainte de căsătorie?)“- Traim impreuna fara sa fim casatoriti civil. Astfel, ne cercetam relatia, inainte de a o inregistra la Stat. Ce es­te rau in acest lucru?” (Marina B.)

- Este foarte bine ca va cercetati sentimentele. Dar ce legatura are casatoria cu aceasta? Daca nu sunteti siguri ca va veti casatori, atunci e mai bine sa traiti separat, fiindca incercarea sentimentelor nu presupune neaparat si convietuirea. Atunci cand Domnul l-a creat pe Adam, El nu a creat mai multe Eve si nu a spus: „Incearca, Adam, si vezi care ti se potriveste”. Domnul a creat o singura femeie si i-a binecuvantat pe Adam si pe Eva la convietuire. Daca acest principiu se incalca, atunci oamenii pierd binecuvantarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubina, spre deosebire de cel de sotie, este injositor.

Daca un tanar nu este convins ca o iubeste pe fata cu care se intalneste, nu are dreptul sa se foloseasca de tineretea, nurii si frumusetea ei. Domnul i-a creat pe oameni, barbati si femei, nu pentru ca ei sa se „distreze”  fara nici o obligatie unul fata de celalalt.

Este important sa intelegem ca relatia de concubinaj este pagubitoare atat pentru sufletul barbatului, cat si pentru cel al femeii.